TABULA TRAIANA
Cu 1900 de ani in urma (la 25 martie 101 AD) imparatul Traian iesea din Roma cu o aramata de 150.000 de ostasi (cea mai puternica armata a lumii la acea vreme) indreptindu-se spre Dacia, o tara misterioasa care se legase de Dunare, Mures si muntii Carpati cu ziduri colosale din calcare si andezit, cu terasari monumentale, cu lungi conducte de transportat apa "turnate industrial" din lut ars etc (la care trebuie acum sa adaugam vaste cunostinte cosmogonice, topografice, matematice si geometrice, metalurgice, ingineresti etc).
Cine erau acei daci atit de intelepti, condusi pe atunci de Marele Rege Decebal (de la moartea caruia se implinesc in acest an 1895 ani), pe care nu i-a putut cuceri nici Caesar la 44 BC (tot in acest an se implinesc si 2045 ani de la moartea lui Burebista, regele dacilor din timpurile cind la Roma domnea Ceasar), nici Domitian in 86-89 AD?
De ce Traian si Hadrian i-au imortalizat pe multi din acei comati si peliati in monumentale sculpturi, realizate de o mina geniala (unica lucrare fundamentala care cerceteaza acest fenomen artistis si geopolitic ramine exceptionala teza de doctor in stiinte a dlui Leonard Velcescu de la Sorbona, nepublicata inca). De ce Dacia Romana are o forma topografica asa de stranie?
De ce Traian si Apolodor au ales pentru constructia podului peste Dunare cotitura mareata a maretului fluviu la Portile de Fier, matca milenara a civilizatiei omenesti? Si cu ce mijloace (umane, materiale, ingineresti) a construit Apolodor acel pod magnific intr-un timp record chiar si pentru anul 2001?
Cine a decis ca pe Columna lui Traian fiecare dac sculptat sa fie inzestrat cu haina si chipul sau, cu surpinzatoare stari sufletesti, cu gesturi paradoxale si comportament social de multe ori mai rafinat decit cel al romanilor (soldatii romani de pe Columna au toti acelasi chip fara chip)?
Nu se cunoaste (inca!?) un scris al dacilor, iar cele scrise de altii despre ei au disparut in conditii care pot fi calificate (acum) cu certitudine drept "misterioase". Ramine cercetarea arheologica multidisciplinara una din putinile metode care poate raspunde macar partial la intrebarile noastre.
Ramine Columna o imensa encilopedie de chipuri dacice, unicala in contextul artelor lumii, pe care, cu parere de rau, stiinta istorica romineasca inca nu a publicat-o fundamental (ca si Dictonarul Limbii Romine, Opera integrala a lui Eminescu sau Caragiale etc).
Nicaieri un cuceritor nu a mai imortalizat cu atita talent si pasiune o galerie atit de uriasa de chipuri stralucite a celor cuceriti. De ce a facut Roma aceasta cheltuiala? Cercetarea acelor chipuri, inceputa de noi cu ani in urma, incepem s-o publicam in acest articol.
Ne oprim pentru inceput la primul razboi dacic si, mai ales, la prima batalie dintre legiunile Romei si cetele Dacie care a avut loc 1900 de ani in urma.Cercetatorul atent descopera multe subiecte enigmatice pe Columna lui Traian. Aceste subiecte pun cu seriozitate problema cercetarii fundamentale si multidisciplinare a scenelor sculptate la Roma (pe o Columna fara dedicatii maiestrite, care insemna simplu inaltimea culmei ce a fost sapata pentru a construi Forumul lui Traian).
Faptul ca fiecare dac de pe Columna are chipul sau distinct, de neuitat, iar legionarii lui Traian seamana unul cu altul de parca ar fi fost multiplicati dupa un tipar, nu mai poate fi trecut cu vederea.
Nu mai poate fi trecut cu vedere nici faptul ca in spatiul dacic, spatiul "medicilor lui Zalmoxis", palmierul si lotosul, viscul si bradul, acanthul si fagul, adica pomii sacri a multor popoare civilizate ale antichitatii, sint ca la ei acasa.
Subiectul primei batalii dinte legiuni si daci este deschis cu scena unui dac comati adus ca prizonier la Traian. Este primul dac intilnit de Traian dupa trecerea Dunarii.
Desi este umilit de mina care il tine cu putere de coama, dacul are o pozitie demna (pozitia de lupta tipica dacilor) si o fata luminata, chiar straluminata. Lui nu-i pasa de umilinta, trupul lui iradiaza forta, ochi - inteligenta. Traian paleste in fata acestui dac care, efectiv, emite lumina .
Este unul din cele mai expresive chipuri de pe Columna si faptul ca el este primul dac "aparut" in calea lui Traian ne sugereaza ca lucrul acesta nu este intimplator.
Urmeaza scena cu cele doua capete de daci. Lasam pentru alta data schemele strict razboinice si punem aici problema barbieritului la daci, fiindca, iata, destui daci nu purtau barbi, ci numai mustati. De ce?
Importante ni se par si cele doua scuturi dacice (unul cu palmete, ca si pe teracotele descoperite de noi , altul cu decor spiralic si luna), tinute frontal de doi legionari, zidurile masive din fundal (Traian se afla atunci undeva in Banat sau aproape de Portile de Fier al Ardealului) si cavaleria romana in goana, ineficienta la munte.
Sugeram aici chiar o cercetare fundamentala a folosirii cavaleriei in acel razboi si atunci multe scene batalice de pe Columna (inclusiv asa zisa scena a siniciderii lui Decebal) nu mai pot avea loc in Muntii priporosi ai Orastiei.
Se pare ca al doilea chip seamana mult cu cel al primului prizonier, dar aceste asemenari de frate spiritual sint destul de multe si enigmatice pe Columna .
Dea lungul istoriei Dunarea a cunoscut mai multe denumiri: "Danubius", "Istrus", "Histru", "Danare", "Donaris", "Phisos", "Rio Divino".
Napoleon Bonaparte considera ca este "Le roi des fleuves de l'Europe" .
Herodot din Halicarnas scria intr-una din lucrarile sale : "Intre fluviile care au renume si care sunt navigabile cand vii de la mare este si Istrul ..."